Future of environment

Materialele de construcție durabile

Aproape 10 % din CO₂ emis la nivel global provine din construcția de clădiri, întreținere, renovare și demolare. Atingerea obiectivului de zero emisii nete necesită nu doar reducerea emisiilor de funcționare, ci și a celor încorporate prin utilizarea unui volum mai mic de materiale noi sau reutilizate, trecerea la materiale obținute din bioresurse și îmbunătățirea materialelor de construcție convenționale.

Emisiile încorporate: O provocare în creștere pentru decarbonizarea clădirilor

Utilizarea energiei operaționale în clădiri reprezintă aproximativ 30 % din consumul global de energie, crescând la 34 % atunci când se include energia utilizată pentru producerea cimentului, a betonului, a oțelului și a aluminiului pentru construcții (8). Emisiile de CO2 asociate cu întreaga durată de viață a acestor materiale - de la producție, construcție și utilizare, până la sfârșitul utilizării - sunt numite „emisiile încorporate”. În 2022, aceste emisii încorporate au reprezentat 6,8 % din emisiile globale de CO2 (8). Acest procent crește la 10 %, atunci când se includ emisiile din producția de cărămidă, de sticlă și de cupru (14).

Procentul emisiilor încorporate se estimează că va crește în mod semnificativ în viitor. Alianța Globală pentru Clădiri și Construcții (GlobalABC) estimează o creștere aproape dublă a consumului global de materii prime până în 2060, în cadrul unui scenariu „business as usual”, o treime din această creștere fiind determinată de sectorul construcțiilor (14). În acest scenariu, ponderea emisiilor de CO2 încorporate în emisiile totale ale clădirilor aproape se va dubla între prezent și 2060 (14). Industria construcțiilor riscă astfel să rămână blocată într-o traiectorie de dezvoltare cu emisii ridicate de carbon.

Presiunea pentru reducerea emisiilor încorporate

Reduceri rapide ale emisiilor încorporate sunt esențiale pentru a limita încălzirea globală la mai puțin de 1,5°C [2,7 °F]. GlobalABC sugerează trei abordări cheie: evitarea risipei și construirea cu mai puține materiale noi, reutilizarea elementelor de construcție, trecerea la materiale de construcție din bioresurse și îmbunătățirea formei constructive în vederea dezasamblării pentru materiale și procese de construcție convenționale.

Se preconizează că ponderea emisiilor încorporate în emisiile generate de clădiri se va dubla până în 2060

07_EM4

Evitarea risipei și construirea cu mai puține materiale noi înseamnă tranziția către o economie circulară. Cea mai semnificativă oportunitate pentru aceasta se află în etapa de planificare și proiectare. Prin integrarea strategiilor circulare de proiectare încă de la începutul procesului de construcție, emisiile încorporate pot fi reduse cu 10-50 %. O altă pârghie este proiectarea clădirilor pentru utilizare flexibilă, permițând extinderea duratei de viață a acestora.

Trecerea la materiale de construcție obținute din bioresurse este o altă abordare care oferă un potențial semnificativ de decarbonizare. De exemplu, utilizarea opțiunilor pe bază de bioresurse, cum ar fi lemnul, bambusul, cânepa și paiele, poate reduce emisiile cu până la 40 % în comparație cu materialele convenționale, cu condiția ca aceste resurse să fie colectate și procesate în mod durabil.

Pe lângă aceste noi abordări există, de asemenea, necesitatea de a îmbunătăți materialele și procesele de construcție convenționale. Pentru ciment și beton, reducerea conținutului de clincher, electrificarea producției și utilizarea lianților alternativi pot reduce emisiile cu până la 25 %. Reciclarea oțelului reduce consumul de energie și emisiile asociale, în proporție de 60-80 %. Cu toate acestea, diferența crescândă între oferta și cererea de deșeuri metalice asigură faptul că producția siderurgică primară va continua să fie o necesitate. Prin trecerea la tehnologia fierului redus direct și la cuptoarele cu arc electric alimentate de surse regenerabile, emisiile din producția primară de oțel pot fi reduse cu până la 97 %. Decarbonizarea producției de aluminiu depinde de producția alimentată cu energie regenerabilă și de creșterea procesului de reciclare, reducându-se, potențial, consumul de energie și emisiile asociate cu 70-90 %. Producția de sticlă poate fi decarbonizată prin producție electrificată și politici mai stricte de reciclare. Decarbonizarea plasticului necesită îmbunătățirea metodelor de reciclare și dezvoltarea de materiale plastice provenite din bioresurse ori biodegradabile (15). Realizarea tuturor acestor cerințe va necesita o coordonare mai mare între producători și consumatori, inclusiv între fabricanți, arhitecți, dezvoltatori, comunități și ocupanți. Prin urmare, sprijinul puternic al politicilor, reglementările și stimulentele pe parcursul tuturor etapelor ciclului de viață al materialelor, de la producție până la sfârșitul utilizării, sunt esențiale.