Regulamente și declarații de mediu

191 de națiuni, aproape toate statele suverane și Uniunea Europeană au ratificat Acordul de la Paris, angajându-se să limiteze creșterea temperaturii globale la mult sub 2,0°C [3,6°F] și să depună eforturi pentru a o limita la 1,5°C [2,7°F] în comparație cu nivelurile preindustriale ⁽¹⁶⁾. Deoarece clădirile contribuie în cea mai mare parte la emisiile globale de CO₂, guvernele trec dincolo de legislațiile sau recomandările non-obligatorii, adoptând directive obligatorii, coduri adoptate și reglementări, reducerea CO₂ în clădiri devenind obligatorie și nu opțională.

Directiva UE privind performanța energetică a clădirilor (EPBD) stabilește standarde minime de performanță energetică pentru obținerea unui stoc de clădiri foarte eficient și decarbonizat până în 2050. Țările europene implementează EPBD prin dezvoltarea și aplicarea reglementărilor naționale. De exemplu, Germania a implementat EPBD prin intermediul Legii privind energia clădirilor (Gebäudeenergiegesetz - GEG), care cuprinde diverse măsuri, inclusiv o cerință pentru clădirile nerezidențiale cu capacități de încălzire și de răcire, de peste 290 kW [82,5 tone sau 98`9520 BTU/h] care prevede instalarea de sisteme de automatizare a clădirilor ⁽¹⁷⁾. Începând cu 2030, această capacitate limitată va fi redusă la 70 kW. În unele orașe din Statele Unite, precum New York, coduri stricte privind energia, precum Legea locală 97, stabilesc limite de emisii, cu penalități, începând din 2024. De exemplu, proprietarul unei clădiri cu o suprafață de 9.000 m² [100,000 sq ft], care nu iau măsuri suficiente de reducere a emisiilor, pot fi supuse unor amenzi de până la 1 milion de dolari ⁽¹⁸⁾. Obiectivul „dual carbon” al Chinei de a atinge un vârf al emisiilor până în 2030 și de a realiza neutralitatea până în 2060 a dus la Codul general pentru conservarea energiei în clădiri și utilizarea energiei regenerabile din 2022, prima reglementare obligatorie a Chinei pentru emisiile clădirilor ^{(19; 20)}. Codul de sustenabilitate pentru conservarea energiei (ECSBC) din India a introdus standarde de performanță energetică pentru clădirile comerciale, devenite obligatorii din punct de vedere legal în mai multe state ^{(21; 22)}. Adesea, aceste acțiuni sunt susținute și de stimulente financiare pentru proprietarii de clădiri.

Cu toate acestea, începând din anul 2024, doar 88 de țări au adoptat coduri de energie pentru clădiri în cel puțin un oraș. 55 % dintre aceste coduri au rămas neschimbate din 2015, riscând să nu îndeplinească standardele moderne de performanță ridicată ⁽²³⁾.

Cu o presiune crescândă privind atingerea obiectivelor de decarbonizare, se așteaptă ca mai multe țări să treacă de la legislații cadru non-obligatorii ori recomandări la reglementări obligatorii pentru reducerea emisiilor de CO₂. Deși multe reglementări se concentrează pe reducerea emisiilor operaționale, carbonul încorporat este, de asemenea, din ce în ce mai mult în atenția legislatorilor, existând nevoia de a documenta emisiile încorporate ale produselor. Declarațiile de mediu pentru produs (EPD) ar putea servi acestui scop. EPD sunt documente standardizate, verificate independent și oferă date transparente și cuantificabile despre impactul asupra mediului pentru un produs pe parcursul ciclului său de viață, inclusiv, dar fără a se limita la emisiile de carbon.

De la începutul anului 2024, peste 120.000 de declarații EPD ⁽²⁴⁾ pentru produsele de construcție există la nivel global, cu o dezvoltare extinsă în Europa, cele două Americi, Asia, America Latină și Orientul Mijlociu ⁽²²⁾. Deși declarațiile EPD sunt în prezent în mare parte voluntare, producătorii le utilizează pentru a demonstra transparența în privința carbonului, a susține afirmațiile ecologice și a comercializa produsele lor ca fiind sustenabile. În plus, multe certificări de clădiri ecologice, cum ar fi LEED, BREEAM, DGNB și Living Building Challenge, acordă puncte pentru utilizarea materialelor ce dispun de declarații EPD ⁽²⁵⁾. Aceste certificări adaugă o valoare semnificativă, clădirile ecologice din unele orașe asiatice solicitând prime de închiriere de până la 28 % ⁽²⁶⁾.

Regulamentele, totuși, se înăspresc. În Franța și Germania, companiile trebuie să aibă un EPD pentru orice produs de construcție cu pretenții ecologice. Norvegia impune pentru proiecte publice mari cel puțin zece produse cu declarații EPD, iar Italia, un procent minim de conținut reciclat în clădirile publice. În mod similar, Danemarca, Finlanda și Suedia solicită evaluări ale carbonului încorporat în clădiri, declarațiile EPD servind drept dovadă pentru conformitate ⁽²²⁾.

Începând cu anul 2028, Directiva privind performanța energetică a clădirilor (EPBD) va impune tuturor clădirilor mari, de peste 1.000 m² [10,000 sq ft], să evalueze carbonul încorporat, extinzând, până în 2030, această obligație la toate clădirile noi. Se estimează ca aceste cerințe viitoare să crească semnificativ cererea pentru date EPD, consolidându-le rolul în practicile de construcție sustenabilă ^{(27; 28)}.