Adaptarea la climat

În 2024, temperatura medie globală a depășit pentru prima dată cu 1,5 °C [2,7 °F] nivelurile preindustriale, marcând cel mai cald an înregistrat și continuând o tendință îngrijorătoare în care 24 dintre cei mai calzi ani au avut loc începând din 2000 ⁽¹⁾. Se preconizează că această tendință se va accelera, temperatura medie globală urmând să crească cu 2°C [3,6°F] sau mai mult până în 2050, dacă toate politicile actuale sunt puse în aplicare ⁽²⁾. Conform Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), fiecare creștere de 1°C [1,8°F] a temperaturilor globale duce la o creștere cu 25 % în grade/zi de răcire globală (CDD). CDD măsoară diferența dintre temperatura exterioară și o limită de bază specifică, de obicei 18°C [64,4°F], și durata în care această diferență se produce, sugerând o nevoie semnificativ mai mare de răcire pe viitor.

Se estimează că până în 2050, aproape 1.000 de orașe se vor confrunta cu maxime medii de vară de 35°C [95°F] sau mai mult, față de 354 de orașe în prezent, punând în pericol 1,6 miliarde de locuitori urbani din cauza căldurii extreme - o creștere de 800 % ⁽³⁾. Această încălzire în creștere va perturba ecosistemele, va tensiona sistemele de sănătate și va impune sarcini considerabile economiilor globale. Se estimează că stresul termic va reduce orele de lucru la nivel global cu 2,2 % până în 2030, echivalent cu pierderea a 80 de milioane de locuri de muncă cu normă întreagă ⁽⁴⁾. În prezent, decesele legate de încălzire reprezintă aproape o jumătate de milion de morți anual, o cifră care va crește probabil și mai mult din cauza îmbătrânirii populației și a urbanizării rapide ⁽⁵⁾. De exemplu, orașe precum Delhi și Karachi se confruntă cu o frecvență crescută a valurilor de căldură mortale, care duc la pierderea a mii de vieți și afectează în mod disproporționat populațiile vulnerabile, inclusiv vârstnicii ⁽⁶⁾.

Într-o lume care devine din ce în ce mai caldă, clădirile vor juca un rol esențial în protejarea sănătății publice și menținerea productivității. Proiectele arhitecturale, alegerea materialelor pentru anvelopa clădirilor și adoptarea sistemelor de răcire eficiente vor deveni esențiale.

Pentru a reduce surplusul de căldură solară, viitoarele proiecte vor integra caracteristici precum portice, pergole, obloane, jaluzele și storuri. Orientarea strategică a clădirilor și aplicațiile vegetative, cum ar fi acoperișurile verzi și pereții vii, vor îmbunătăți izolația și vor reduce la minimum absorbția de căldură. Amenajarea peisajului cu foioase și zone verzi urbane va îmbunătăți circulația aerului, va oferi umbră sezonieră și va reduce temperaturile ambientale cu câteva grade. Cu toate acestea, găsirea echilibrului între o estetică atractivă și o eficiență energetică rămâne o provocare. Considerațiile de ordin vizual nu ar trebui să mai eclipseze caracteristicile practice, cum ar fi structurile de umbrire ⁽⁷⁾.

Materialele pentru anveloparea clădirilor vor juca, de asemenea, un rol din ce în ce mai vital. Materiale cu masă termică ridicată, cum ar fi piatra și pământul, care sunt utilizate frecvent în clădirile tradiționale din regiunile mediteraneene și din nordul Africii, reglează în mod natural temperaturile interioare și reduc dependența de răcirea mecanică ⁽⁷⁾. Materiale inovatoare, cum ar fi panourile de izolație cu vid, aerogelul pe bază de siliciu și învelișurile avansate cu proprietăți reflexive împing limitele eficienței. Aceste tehnologii permit folosirea de izolații mai subțiri cu o eficiență de până la cinci ori mai mare decât materialele tradiționale.

În ciuda adoptării probabile a acestor măsuri de răcire pasivă, cererea pentru sisteme de răcire active, capabile să se adapteze la condiții meteorologice extreme, urmează să crească la nivel mondial, fiind determinată atât de economiile emergente, cât și de cele dezvoltate. În economiile emergente, creșterea veniturilor și accesul îmbunătățit la electricitate vor accelera adoptarea aerului condiționat. În economiile dezvoltate, adesea situate în regiuni mai temperate, creșterea temperaturilor și adoptarea pompelor de căldură, care pot oferi răcire atunci când funcționează în sens invers, vor crește necesarul de energie electrică. Prin urmare, răcirea devine modul de utilizare a energiei în clădiri cu cea mai rapidă creștere. Conform IEA, se estimează că cererea globală de energie pentru răcirea spațiilor se va tripla până în 2050, consumul de electricitate devenind la fel de mare precum cel al Chinei și Indiei împreună, astăzi ⁽⁷⁾. Această creștere a cererii subliniază nevoia urgentă de strategii inteligente de răcire, cum ar fi răcirea nocturnă a clădirilor și aplicații de răcire eficiente din punct de vedere energetic.